Frica functionala vs frica patologica: diferente si cele mai frecvente simptome

Stim, de exemplu, ca epidemiologia fobiilor la nivel mondial, conform unei lucrari publicate, se afla intr-un interval de 5,5% pana la 7,4%.

Temerile patologice sunt o problema recurenta de sanatate mintala . In plus, aceste emotii disproportionate stau adesea la baza tulburarilor de anxietate si a stresului post-traumatic. Nimic nu este mai comun la fiinte umane decat frica. Dar in ce moment aceasta emotie devine dezadaptativa si devine o problema? Va oferim toate informatiile despre acest subiect in articolul urmator.

Sa sapam mai adanc…

Frica functionala si patologica: cum sa le diferentiem?

Frica este o emotie naturala si un mecanism minunat de supravietuire . Datorita acestei experiente psihofizice, avansam ca specie, depasind amenintarile prin cele mai diverse strategii. Astfel, investigatii precum cele publicate in Harvard Review of Psychiatry indica modul in care suntem pregatiti biologic sa actionam in aceste situatii riscante.

Raspunsurile de zbor, inghetare sau adaptare nu sunt la fel de eficiente in adaptarea la medii care sunt inca complexe sau dificile. Cu toate acestea, problema care abunda astazi este ca multe dintre temerile noastre nu raspund amenintarilor tangibile sau rationale.

Acesta este momentul in care aceste temeri dezadaptative si uneori chiar problematice intra in joc. Pentru a intelege mai bine aceasta nuanta, sa defalcam principalele diferente dintre frica functionala si cea patologica.

1. Intensitate, de la proportionalitate la exces

Frica functionala este un mecanism psihofizic normal care apare in situatii amenintatoare, in care raspunsul fiziologic este proportional si adaptat acestui eveniment. Sa spunem ca exista un echilibru si, datorita lui, se pun in miscare raspunsuri care permit evenimentului sa aiba succes.

Nu acelasi lucru este valabil si pentru frica disfunctionala. Temerile patologice determina emiterea unui raspuns intens si disproportionat care nu este adaptat situatiei care o motiveaza . Mai mult, in aceste experiente, emotiile de anxietate, teroare si nedumerire persista mult timp si au nevoie de timp pentru a se stinge.

2. Durata: furtuna emotionala a fricii patologice

Una dintre principalele distinctii dintre frica normala si cea patologica este durata. In timp ce in prima este intotdeauna trecatoare si reactiile psihofiziologice dispar cand apare amenintarea, in a doua nu este la fel.

Frica patologica declanseaza un raspuns de mare intensitate si durata care, in general, nu se stinge atunci cand focarul opus moare. Adesea, persoana este mereu alerta si dominata de aceasta emotie capabila sa o faca sa reactioneze la cei mai neasteptati si arbitrari stimuli.

Universitatea din Oxford descrie mecanismele acestei experiente dereglate, in spatele careia se afla de obicei activarea excesiva a amigdalei creierului.

3. Impactul asupra functionarii persoanei

Majoritatea dintre noi am experimentat o frica intensa, disfunctionala, disproportionata. Stim ce se intampla. Cand frica patologica ne controleaza, comportamentul inceteaza sa mai fie functional si ne pierdem controlul asupra noastra. Viata devine limitativa si sunt situatii la care incetam sa ne expunem.

Deci, in timp ce fricile normale sunt raspunsuri adaptative, cele disfunctionale afecteaza complet functionalitatea noastra sociala, profesionala, personala etc. Impactul este imens si de durata, daca sunt implementate mecanisme de actiune.

4. Originea fricilor

Temerile patologice pot incepe de la un anumit declansator si se pot raspandi in mod arbitrar in alte zone. Acest lucru este frecvent intalnit la pacientii cu anxietate sociala. Sondajele recente, precum cel raportat in jurnalul PLOS ONE , evidentiaza prevalenta ridicata a acestei afectiuni la populatia mai tanara.

In acest fel, ceea ce vedem adesea este modul in care acesti baieti si fete incep cu temeri specifice, cum ar fi vorbitul in public. Incetul cu incetul, ei dezvolta mai multe temeri, cum ar fi vorbirea la telefon sau mersul la evenimente sociale, de exemplu. In timp ce fricile functionale au o cauza identificabila, fricile patologice se pot dezvolta intr-o maniera dezordonata.

5. Nivelul de constiinta dintre frica functionala si cea patologica

Ori de cate ori traim o frica functionala, avem o constientizare realista a situatiei si a ceea ce se intampla. Am putea spune ca, in ciuda acestei experiente, avem totul sub control. Intelegem ce se intampla si ce cauzeaza. Cu toate acestea, frica disfunctionala si irationala duce persoana la o stare de mare suferinta emotionala.

In aceste momente, constiinta sau perceptia realitatii „este rapita” de amigdala si de emotiile cu valenta negativa. Este imposibil sa gandesti clar, sa raspunzi instinctiv si fara sa gandesti. Acestea sunt situatii complexe si dificil de gestionat. De fapt, de multe ori nici macar nu este posibil sa clarifici de ce ti-e frica.

6. Raspunsuri fiziologice asociate

Exista o diferenta cheie intre frica functionala si frica patologica si se refera la raspunsurile fiziologice si cognitive care le declanseaza . Sa le vedem in detaliu mai jos.

Frica functionala

• Ameteala.
• Fiori tremuratori.
• Sudoare.
• tahicardie.
• Tensiune musculara.
• Presiune in piept.
• Dureri de stomac.
• Trebuie sa scape.
• Persoana detine controlul asupra situatiei.

Frica disfunctionala

• Ameteala.
• Sudoare.
• Fiori tremuratori.
• Atacuri de panica.
• Presiune in piept.
• Dezvoltarea fobiilor.
• Trebuie sa scape.
• Alterari digestive.
• Tahicardie ore intregi.
• Ganduri irationale.
• Tensiune musculara persistenta.
• Senzatie constanta de alarma.
• Probleme in luarea deciziilor.
• Nevoie de izolare, fuga sau lupta.
• Persoana nu se controleaza.

7. Frica patologica si anxietatea anticipativa

Anxietatea anticipativa este substratul multor temeri irationale si patologice. In aceste cazuri, omul se gandeste intotdeauna la ce este mai rau, se pregateste pentru cel mai catastrofal si aproape fara sa-si dea seama, lumea este plina de amenintari . Universitatea din Wisconsin-Madison vorbeste tocmai despre aceasta realitate psihologica.

Ceea ce avem in aceste cazuri este umbra persistenta a unei posibile amenintari viitoare. Aceasta anxietate constanta evita aplicarea strategiilor de coping, mintea ramane blocata in frica si o hraneste. Toate acestea construiesc inchisoarea anxietatii anticipative.

La randul lor, in frica functionala, persoana stie sa-si gestioneze temerile si gandurile asociate . Le rationalizeaza si atenueaza eficient greutatea anxietatii, modeland raspunsuri mai adaptative.

Care sunt cele mai frecvente temeri patologice?

Temerile functionale pot degenera uneori in frici patologice. Acest lucru apare frecvent la cei care au suferit o experienta adversa. Este normal, de exemplu, ca dupa un accident de masina sa ne fie frica sa ne urcam in masina dupa un timp. Cu toate acestea, exista cei care dezvolta o teama chinuitoare de a intra pur si simplu in aceste vehicule, chiar daca nu conduc.

Cele mai frecvente temeri patologice au anatomia multiplelor tulburari psihologice care se acumuleaza incetul cu incetul si care pot dura de la adolescenta incolo. Urmareste urmatoarele:

• Fobii.
• Tulburare de panica.
• Tulburari de anxietate.
• Tulburari obsesiv compulsive.
• Tulburare de anxietate sociala (fobie sociala).
• Tulburare de anxietate generalizata (TAG).
• Tulburare de stres posttraumatic (PTSD).

Cautati ajutor profesional daca aveti aceste semne.

• Ai suferit mai multe atacuri de panica.
• Nu dormi bine si dieta ta s-a schimbat.
• Viata ta sociala si profesionala este limitata de fricile tale.
• Comportamentele de evitare sunt o constanta in viata de zi cu zi.
• Temerile iti domina complet mintea. Nu te mai gandesti la nimic altceva.
• Daca simti ca nu mai detii controlul realitatii tale, cauta ajutor.

Terapii recomandate pentru tratarea fricilor

Lumea fricilor este complexa si fiecare le traieste diferit. Cel mai important lucru este sa stim cand este necesar sa cerem ajutor, deoarece functionalitatea si performanta noastra sociala sunt limitate .

Pe scurt, diferentele dintre frica functionala si cea patologica traseaza o linie clara intre bunastarea mentala si disconfortul psihologic. Nu ezitati sa solicitati atentie specializata. Terapiile de expunere, terapia cognitiv-comportamentala sau terapia strategica scurta sunt eficiente in aceste cazuri.