Recent, o prietena mi-a spus ca a cunoscut un tip pe o aplicatie. Avusesera mai multe intalniri, dar mereu in aer liber, cu o distanta sigura si cu masca pusa. Avea indoieli cand va veni momentul sa poata vorbi „cu fata descoperita”, a visat la momentul cand vor putea sa bea un pahar de vin, sa se tina de mana si da, sa se sarute. Dar ii era foarte frica si orice abordare genera neincredere. In relatiile sociale, a existat acum un nou protocol despre care nimeni nu vorbea, un cod social diferit pentru fiecare persoana si foarte greu de descifrat.
Desi distanta de siguranta si, in general, grija extrema in contactul fizic este ceea ce recomanda autoritatile sanitare si ce, actionand in constiinta, ar trebui sa facem cu totii, se ridica o intrebare: ce consecinte are asupra sanatatii noastre psihice? A ne vedea fetele fara masca ne ofera multa stare de bine, a vedea zambetul altei persoane te face sa secreti oxitocina, care este hormonul bunastarii .
In cea mai grea parte a blocajului, s-au spus si scris multe despre consecintele contactului fizic asupra bunastarii generale. Aproape un an si jumatate mai tarziu, intrebarea ramane deschisa: „Frica de contagiune este inca foarte prezenta. Cazurile de anxietate si depresie au crescut considerabil ca urmare a pandemiei de cand am fost nevoiti sa ne confruntam cu o situatie foarte complexa, asa ca este de inteles ca increderea necesita timp pentru a se recupera.
Atat de mult incat au iesit la suprafata termeni necunoscuti pana acum de cei mai multi, cum ar fi hafefobia, frica de a fi atins sau de a fi atins de altii ; filemafobia , frica de saruturi ; sau sindromul cabanei, frica de a iesi din casa deoarece exteriorul este trait ca o situatie periculoasa. Pandemia a pus sanatatea mintala si importanta ei in centrul atentiei, motiv pentru care consultatiile psihologice au crescut.
Ce sa facem cand ne este frica de saruturi si contact fizic?
Este normal sa-ti fie frica de intimitatea fizica?
Frica este o emotie care apare atunci cand percepem o situatie ca amenintatoare. In contextul in care traim din cauza pandemiei, functia fricii este de a ne activa alarma interna in fata posibilitatii de contagiune la care suntem expusi constant. Aceasta alarma este cea care ne determina sa ne protejam, iar din acest motiv este normal sa simtim frica in interactiunile sociale, si mai ales in situatiile de intimitate fizica cu persoane care nu locuiesc impreuna.
Haphephobia include si frica de saruturi si de actul sexual. A existat o crestere mare a acestui sindrom?
Hafefobia consta intr-o frica intensa de contact fizic, astfel incat actul sexual ar putea fi inclus in aceasta categorie, atata timp cat frica este strans legata de acest contact fizic. Inca nu exista date specifice despre acest tip de fobie in timpul pandemiei, dar s-a inregistrat o crestere semnificativa a intrebarilor legate de anxietate si izolarea sociala din cauza acestei frici de contagiune.
Cum sa detectezi ca este o problema, dincolo de prudenta logica pe care o cere situatia?
Problema apare atunci cand frica, care la inceput actioneaza ca o emotie adaptativa, incepe sa inceteze sa mai fie asa si devine o frica irationala si incontrolabila. Diferenta dintre frica si fobie este gradul de interferenta pe care aceasta frica il provoaca in viata noastra de zi cu zi, atat la nivel personal, profesional sau social.
Unde sa punem limita?
In acest moment, niciun sarut nu va fi in siguranta, nici macar cel pe care il avem cu partenerul nostru obisnuit. Omul este un animal social care are nevoie de contact fizic, dar acesta trebuie adaptat la situatia pe care o traim. Limita trebuie sa se bazeze intotdeauna pe bunul simt impreuna cu recomandarile de sanatate. Stiu ca este adevarat ca in societatea noastra contactul fizic face parte din viata de zi cu zi, dar din cauza pandemiei, a trebuit sa invatam sa schimbam interactiunile fizice. Saruturile, de exemplu, s-au transformat in coate sau pumni care se lovesc.
Este de dorit sa ceri un certificat de vaccinare inainte de a interactiona cu cineva sau acest mod de a relationa poate fi mai daunator pe termen lung? (Pentru ca introduce neincredere, solicitari anterioare…)
Certificatul de vaccinare nu inseamna ca persoana nu poate fi infectata, asa ca solicitarea acestuia ar creste un fals sentiment de siguranta. Este adevarat ca traim o situatie sociala foarte complicata in care, asa cum am mentionat anterior, emotia predominanta este frica. De asemenea, trebuie sa intelegem ca frica poate fi dezadaptativa: daca fiecare interactiune cu o persoana genereaza anxietate, este timpul sa ceri ajutor.
Cum sa depasim aceasta frica, daca trebuie sa o depasim?
In cazul in care persoana simte ca nu este capabila sa gestioneze aceasta frica, recomand intotdeauna sa mearga la un profesionist. Este adecvata mentinerea unui anumit nivel de precautie, deoarece ne poate ajuta sa evitam contagiunea, dar o modalitate de a ne asigura ca aceasta frica nu devine dezadaptativa este sa o gestionam prin urmatoarele linii directoare:
– Fiti bine informati: cautati medii de informare de incredere si ignorati orice continut.
– Evitati supraincarcarea de informatii. Este indicat sa limitam timpul petrecut cu cercetarea virusului, deoarece ne va permite sa ne ocupam mintea cu alte activitati cu care ne putem deconecta.
– Evitati precautiile excesive. Incercati sa evitati sa aveti ganduri catastrofale despre situatie sau comportamente de prevenire a contagiunii, cum ar fi dezinfectarea continua a mainilor cu gel.