Ce este sindromul exploratorului si cum este legat de personalitate? Cum sunt acesti oameni si cum ii putem detecta? Descopera-l aici!
Ati auzit vreodata de sindromul exploratorului? Acestia sunt oameni care au nevoie, asa cum sugereaza si numele lor, sa exploreze continuu noi medii, sa cunoasca oameni noi, sa traiasca experiente diferite, sa caute provocari…
Adica sunt oameni carora nu le place sa fie statici, carora le trebuie miscare si actiune . Cum este legat acest sindrom de psihologia personalitatii? Exista vreo dimensiune a acesteia pe care o putem lega de acest concept? Dupa cum vom vedea, da! Aflati ce dimensiune este si cum poate fi evaluata.
A trai inseamna a schimba, a vedea lucruri noi, a experimenta alte senzatii.
Ce este sindromul exploratorului?
Sindromul exploratorului este folosit pentru a desemna acei oameni care se plictisesc sa faca mereu acelasi lucru, care sunt coplesiti de rutine, care au nevoie de stimulare si aventuri constante, invata lucruri noi, traiesc experiente noi…
Pe scurt, sunt oameni curiosi si alerti care nu includ cuvantul plictiseala in vocabularul lor si care mor in mod constant de nerabdare sa accepte noi provocari.
– Un model de comportament
Cand vorbim despre sindromul exploratorului, ne referim de fapt la un model de comportament in care oamenii manifesta o mare curiozitate de a trai experiente noi , de a vizita locuri noi, spatii necunoscute si, in cele din urma, de a trai noi aventuri.
Persoanele cu acest sindrom, spre deosebire de ceea ce se intampla cu oamenii care cauta rutina si securitate, se simt blocati daca sunt cufundati in acele rutine pe care atator altii le plac. Adica trebuie sa iasa din asta, sa mearga mai departe si sa exploreze in medii noi.
– Cautare de senzatie
Dar sindromul exploratorului nu este un concept nou. Deja Marvin Zuckerman (1928-2018), doctor in psihologie clinica la Universitatea din New York, a vorbit despre dimensiunea de personalitate a „cautarii senzatiilor” . Astfel, a inclus aceasta dimensiune in teoria sa despre personalitate, care a avut o mare influenta asupra Psihologiei Personalitatii.
Teoria a fost o alternativa la celebrul model Big Five de personalitate (teoria predominanta) si s-a bazat pe factorii biologici ai personalitatii descrisi de psihologul englez Hans Eysenck (1916-1997).
Conform modelului lui Zuckerman, cautarea senzatiilor ar implica nevoia de a primi senzatii noi, variate si complexe din experiente si dorinta de a simti riscuri fizice si sociale pentru a lua parte la ele. De fapt, prin aceasta dimensiune, vorbim si despre sindromul exploratorului.
Subdimensiuni
Cautarea senzatiilor a lui Zuckerman include 4 subdimensiuni . Acestea alcatuiesc intreaga dimensiune si sunt trasaturi sau caracteristici pe care le gasim la persoanele cu sindrom Explorer:
- Cauta aventura si risc.
- Cautati experiente.
- Dezinhibarea.
- Susceptibilitate la plictiseala.
Cum se detecteaza sindromul exploratorului?
Legand intrebarea cu teoria lui Zuckerman, aflam ca Zuckerman a dezvoltat un chestionar pentru a evalua dimensiunea cautarii senzatiilor. Acesta este Chestionarul de interese si preferinte Zuckerman (SSS).
Dincolo de teste si teste psihologice, si in „viata reala”, nu ne va fi greu sa detectam persoanele cu sindromul exploratorului. De ce? Pentru ca sunt oameni care, in general, nu pot sta nemiscati; deseori au nevoie sa-si schimbe mediul, viata, munca…
Sunt oameni care intra continuu in aventuri, care cauta provocari si, mai ales, carora de obicei le place mult sa calatoreasca. Deci, daca gasesti o persoana cu aceste caracteristici, cu siguranta nu va trece neobservata: ai de-a face cu cineva cu Sindromul Explorer!
Ce spun studiile?
Sindromul exploratorului, precum si dimensiunea de cautare a senzatiilor: sunt ele caracteristici innascute? Sau dezvoltam aceste caracteristici influentate de mediu? Ce comportamente sunt asociate cu acest model de comportament?
In acest sens, un studiu al lui Ball, Farnill si Wangemen (1984), a oferit sprijin pentru o influenta non-genetica asupra cautarii senzatiilor. Un alt studiu, realizat de Serrano et al. (1996), au subliniat ca exista comportamente care au legatura cu acest mod de a fi: in special, consumul de droguri si comportamentele de risc social, mai frecvente la barbati decat la femei .
Care sunt partile bune sau mai putin bune ale acestui sindrom?
Si tu, cunosti pe cineva cu sindromul exploratorului? Sau poate ca tu insuti esti unul dintre ei? Dupa cum am vazut, persoanele cu acest sindrom cauta sa experimenteze emotii si sa traiasca intens . Prin urmare, rutina ii costa mult.
Adesea ies din zona lor de confort (ca sa nu spun ca nu petrec mult timp acolo); Nu este deloc ceva patologic, desi exista studii care leaga aceasta dimensiune a personalitatii (cautarea senzatiilor) cu consumul de droguri sau cu adoptarea de comportamente de risc.
Poti avea perfect sindromul de explorator si sa nu intri in situatii problematice (dimpotriva, traiesti din plin si intr-un mod satisfacator). Oricum ar fi, daca cunosti pe cineva cu acest sindrom, cu siguranta nu te vei plictisi alaturi de el!
„Viata este atat de nesigura incat fericirea trebuie sa fie luata in clipa in care se prezinta.”
-Alexander Dumas-