Cand si cum a inceput productia produselor cosmetice, in istorie?
In Grecia antica, exista o legenda minunata despre Afrodita, zeita frumusetii si a iubirii. Se crede ca ea a creat trandafirul pentru a face o baie cu petalele sale. Astfel, incepe o poveste minunata a creatiei de produse cosmetice.
Tradus din greaca, „cosmetica” inseamna „arta de a decora”. Prin cosmetica intelegem tot felul de substante care sunt folosite pentru a decora aspectul si a imbunatati mirosul corpului. Acestea includ: tot felul de creme, lotiuni, parfumuri, rujuri, lacuri, geluri, vopsele, uleiuri si saruri de baie etc.
Distingem cosmetice decorative si dermatologice.
„Cosmetica” anticilor se baza pe cunoasterea proprietatilor diferitelor plante, utilizand produse de origine animala, vegetala si minerale. Multe substante cosmetice, destinate sa decoreze aspectul, au si un efect terapeutic, ceea ce este confirmat de practica veche de secole. De exemplu, femeile din Thailanda, astazi, aplica un amestec special creat dintr-un anumit arbore, pe fata si pe maini. Compozitia amestecului include nutrienti valorosi care nu numai ca protejeaza pielea de soarele arzator, ci si o intineresc.
Din cele mai vechi timpuri, cosmeticele igienice au fost dezvoltate si imbunatatite. Oamenii antici au spalat murdaria de pe corp cu ajutorul cenusii si a nisipului fin de rau. Pielea a devenit rigida si au fost necesare fonduri pentru a o inmuia. Apropo, mierea in cosmetologie joaca un rol deosebit, inmoaie pielea, ofera elasticitate.
Alaturi de aspectele igienei, s-au dezvoltat rapid zonele aromatice si estetice ale cosmeticelor: utilizarea de aromatice si emoliente cosmetice; pieptanarea si nuantarea genelor, sprancenele, parul; masajul, manichiura, pedichiura. Orientul Antic este considerat locul de nastere al cosmeticelor moderne.
Sotia faraonului Egiptului antic, Nefertiti, era considerata idealul frumusetii feminine. Pentru a atinge acest ideal, pe langa frumusetea naturala, perfectiunea fetei si a corpului, Nefertiti a fost ajutata de produsele cosmetice. Deja atunci, pe langa ingrijirea igienica a pielii si a parului, se foloseau substante aromatice, machiaj, par vopsit, unghii, coafura, piepteni, creme, brici si pensete pentru indepartarea parului nu numai de pe fata, ci si de pe corpu. S-a acordat multa atentie cosmeticelor decorative.
S-a pastrat stravechiul „Papyrus Ebers” din anul 2000 i.Hr., in care se recomanda spalarea corecta cu ulei, balsam, mirt, susan sau ulei de masline. Pe langa curatare, uleiurile au creat o pelicula protectoare pe piele. Un amestec de ulei de mirt cu substante aromatice a fost folosit pentru a parfuma corpul, imbracamintea si incaperea. Papirusul facea parte din reteta reginei Ses pentru folosirea hennei ca vopsea de par.
Te-ar putea interesa si:
Alegerea potrivită: cum să decizi tipul și dimensiunea implantului mamar?
Compilatorul primului manual egiptean de cosmetologie a fost Cleopatra. De-a lungul timpului, au aparut fardul de obraz si albul, schimband tenul inchis in galben deschis. Pentru prepararea parfumurilor, egiptenii foloseau un amestec de uleiuri vegetale cu sucul de lotus si un nufar.
O multime de produse cosmetice au aparut in Persia. Asadar, aici a aparut, pentru prima data, laptele de migdale si apa de trandafiri, s-a raspandit colorarea parului cu basma si henna, care nu a deteriorat, ci, dimpotriva, a intarit structura parului.
In Grecia antica, exista un cult special al unui corp frumos, al sanatatii, al curateniei si al igienei. Dupa studii temeinice, produsele aromatice, diferite creme si uleiuri au inceput sa fie aplicat pe piele. In coafurile lor, frumusetile grecesti antice ascundeau pliculete cu extract de iasomie si grasime de capra. Grasime topita la soare, parfumata cu iasomie, picurata pe gat, fata si umeri. Trebuie remarcat faptul ca parfumurile cunoscute noua au fost inventate de arabi, ca urmare a distilarii substantelor vegetale.
Cultura igienei si esteticii din Grecia antica a ajuns in Roma antica, unde a atins cote mari. In celebrele bai romane (terme) se foloseau tot felul de masaje, se faceau uleiuri pentru ungerea si frecarea de catre parfumieri. Romanele si-au innegrit sprancenele cu funingine, si-au vopsit fata cu creta si obrajii cu carmin, iar nobila doamna si-a imbracat noaptea o masca, care a fost spalata cu lapte de magarita, dimineata.
Romanii antici cunosteau diverse esente cosmetice, vopselele pentru gene si sprancene, remediile pentru acnee si bataturi, unguentele grase cu tamaie, care aveau si proprietati medicinale.
Pentru a deveni fericite posesoare de piele deschisa si stralucitoare, femeile se spalau cu lapte, foloseau creme din lapte si pesmet, frasin de fag si grasime de capra. Cosmeticele au fost aduse in Germania, Franta si alte tari europene din Florenta, in timpul Renasterii.
Sarcina principala a cosmetologiei moderne, ca si in cele mai vechi timpuri, este de a imbunatati aspectul, de a corecta si de a elimina defectele externe, in primul rand defecte ale pielii de natura congenitala sau legate de varsta. Cosmetologia moderna este cu siguranta diferita de cosmetologia veche. Un cosmetolog se bazeaza, astazi, pe cunostintele medicilor, pe metodele dezvoltate si pe instrumentele de inalta tehnologie.
